Inspectoratul Teritorial de Munca Neamt

LEGEA nr. 108
pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii*)
- Republicare

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1

(1)Se înfiinţează Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti.

(2)Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare.

Art. 2

Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, unităţi cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.

Art. 3

Inspecţia Muncii, prin Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, poate propune Guvernului înfiinţarea în subordinea sa, în condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare, a unor unităţi cu personalitate juridică, prin intermediul cărora să se asigure pregătirea sau perfecţionarea pregătirii personalului propriu, precum şi efectuarea unor prestaţii legate de specificul activităţii.

Art. 4

(1)Funcţionarea Inspecţiei Muncii se reglementează prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi.

(2)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii va fi adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I**).

CAPITOLUL II: Atribuţiile Inspecţiei Muncii

Art. 5

Obiectivele principale ale activităţii Inspecţiei Muncii sunt următoarele:

a)controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi sănătatea în muncă, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;

b)informarea autorităţilor competente despre deficienţele legate de aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în vigoare;

c)furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii;

d)asistarea tehnică a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale;

e)iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu.

Art. 6

(1)În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5, Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii:

a)în domeniul stabilirii relaţiilor de muncă controlează:

- încadrarea în muncă şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei convenţii civile de prestări de servicii;

- stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru;

- stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată;

- accesul fără nici o discriminare pe piaţa muncii al tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condiţiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de persoane defavorizate;

- respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective de muncă;

b)în domeniul securităţii şi al sănătăţii în muncă:

- acordă asistenţă tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea acestora;

- efectuează sau solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor situaţii de pericol;

- dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

- acordă angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă;

- retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare;

- cercetează accidentele de muncă conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenţa accidentelor de muncă;

- coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul securităţii, sănătăţii şi al relaţiilor de muncă şi urmăreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;

- controlează aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor de protecţie din punct de vedere al securităţii în muncă, la intrarea acestora pe teritoriul naţional, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale;

- controlează respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la sănătatea în muncă şi la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale.

(2)Inspecţia Muncii furnizează, la cerere, celor interesaţi, contra cost, asistenţă de specialitate.

Art. 7

(1)Contravaloarea unor prestaţii prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), precum şi a asistenţei acordate în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se suportă de către beneficiarii acestora şi constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecţia Muncii şi, după caz, de către unităţile subordonate acesteia şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital şi de personal.

(2)Prestaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru care se percep tarife, cuantumul acestora, precum şi tarifele pentru asistenţa acordată în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.

Art. 8

În realizarea atribuţiilor sale Inspecţia Muncii cooperează cu ministere, inspecţii din alte domenii, instituţii publice sau private, cu reprezentanţii partenerilor sociali şi poate apela la serviciile unor experţi sau ale unor organisme specializate, în condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare propriu.

Art. 9

Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază organizează activităţile de inspecţie a muncii prin serviciile proprii de specialitate, care au competenţă exclusivă numai pentru structurile respective.

CAPITOLUL III: Organizarea Inspecţiei Muncii

Art. 10

(1)Inspecţia Muncii este condusă de un inspector general de stat.

(2)În exercitarea atribuţiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi.

(3)Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale.

(4)Atribuţiile inspectorilor generali de stat adjuncţi sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare propriu.

Art. 11

Inspectoratele teritoriale de muncă sunt conduse de câte un inspector şef, numit de ministrul muncii şi solidarităţii sociale la propunerea inspectorului general de stat.

Art. 12

Personalul Inspecţiei Muncii este alcătuit din inspectori de muncă şi din alte categorii de personal.

Art. 13

Structura organizatorică a Inspecţiei Muncii şi a inspectoratelor teritoriale de muncă, precum şi numărul maxim al personalului acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pe baza şi în limita numărului de posturi aprobate pentru Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin hotărâre a Guvernului.

Art. 14

(1)Salarizarea personalului încadrat la Inspecţia Muncii se stabileşte prin lege. Până la adoptarea unei legi proprii salarizarea se va realiza astfel:

a)pentru Inspecţia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale;

b)pentru inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale.

(2)Echivalarea funcţiilor specifice de conducere şi de execuţie din Inspecţia Muncii se face prin hotărâre a Guvernului, până la adoptarea unei legi proprii privind salarizarea personalului Inspecţiei Muncii.

Art. 15

Inspecţia Muncii prezintă anual ministrului muncii şi solidarităţii sociale un raport de activitate privind modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite prin prezenta lege.

CAPITOLUL IV: Inspectorul de muncă

Art. 16

(1)Inspectorii de muncă sunt funcţionari publici.

(2)Inspectorii de muncă sunt independenţi faţă de orice schimbare guvernamentală şi de orice influenţă neprevăzută din afară.

Art. 17

(1)Încadrarea inspectorilor de muncă se face prin concurs sau examen, în raport cu pregătirea profesională şi cu aptitudinile candidaţilor.

(2)Numirile în funcţii de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei Muncii.

Art. 18

Inspectorii de muncă sunt obligaţi:

a)să nu aibă nici un interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în unităţile care se află sub incidenţa controlului lor;

b)să nu dezvăluie secretele de fabricaţie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor, nici după momentul încetării, indiferent de motiv, a contractului lor individual de muncă;

c)să păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege şi să nu dezvăluie conducătorului persoanei juridice şi persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul că inspecţia a fost efectuată ca urmare a unei reclamaţii.

Art. 19

(1)Inspectorii de muncă au următoarele drepturi:

a)să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta;

b)să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă;

c)să procure dovezi, să efectueze investigaţii sau examene, să ceară prezentarea documentaţiei pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie;

d)să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat;

e)să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalaţiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă;

f)să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie sau pentru alte persoane;

g)să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite;

h)să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale;

i)să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni;

j)să intre în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;

k)să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie obiectul controlului;

l)să propună retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare.

(2)Măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege.

CAPITOLUL V: Sancţiuni

Art. 20

Împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să îşi exercite controlul în limitele prevăzute la art. 6 şi 19 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei.

Art. 21

Refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, în limitele şi cu respectarea prevederilor art. 6 şi 19, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei.

Art. 22

(1)Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 se fac de către inspectorii de muncă.

(2)Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare***).

(3)Prin derogare de la prevederile Legii nr. 72/1996 privind finanţele publice, un procent de 15% din sumele încasate cu titlu de amendă constituie venituri extrabugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Inspecţia Muncii.

(4)Veniturile prevăzute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea unei cote-părţi din cheltuielile curente de capital, precum şi pentru constituirea şi utilizarea, numai până la data aplicării prevederilor art. 14, a fondului de stimulare a personalului încadrat la această instituţie. Modul de repartizare a stimulentelor se stabileşte prin decizie emisă de inspectorul general de stat.

Art. 23

Inspectorii de muncă sunt competenţi să constate şi să sancţioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenţii şi pentru care se prevede că agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, al direcţiilor generale de muncă şi solidaritate socială şi al inspectoratelor teritoriale de muncă.

Art. 24

În cazul săvârşirii repetate de către angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislaţiei muncii sau de la normele de securitate şi sănătate în muncă, Inspecţia Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comerţului.

CAPITOLUL VI: Dispoziţii finale

Art. 25

(1)Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe bază de protocol, clădirile şi terenurile aferente, precum şi toate celelalte bunuri necesare activităţilor specifice.

(2)Pentru dezvoltarea activităţilor proprii autorităţile publice centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri şi spaţii.

Art. 26

(1)Sumele realizate în condiţiile art. 7, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobândă.

(2)Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate până la sfârşitul anului, se reportează în anul următor, putând fi utilizate cu aceleaşi destinaţii.

Art. 27

Personalul preluat de către Inspecţia Muncii de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se consideră transferat în interesul serviciului.

Art. 28

(1)Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

(2)Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale se modifică în mod corespunzător****).

(3)Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 181 şi 182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum şi orice dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi.

-****-

____________________

*) Republicată în temeiul art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 137/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999.

Legea nr. 108/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999, şi a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 137/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 320/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 28 iunie 2001) şi prin Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002.

**) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 24 septembrie 1999, cu modificările ulterioare.

***) Legea nr. 32/1968, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002).

La art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se prevede că ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. <32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, aceasta se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001.

****) Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001.

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 740 din data de 10 octombrie 2002

		LEGISLATIE
		LEGEA nr. 108 pentru infiintarea si organizarea Inspectiei Muncii) - Republicare CAPITOLUL I:* Dispoziţii generale Art. 1 (1)Se înfiinţează Inspecţia Muncii, organ de specialitate al administraţiei publice centrale în subordinea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu sediul în municipiul Bucureşti. (2)Inspecţia Muncii are personalitate juridică şi este finanţată de la bugetul de stat şi din venituri extrabugetare. Art. 2 Inspecţia Muncii are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, unităţi cu personalitate juridică, care se organizează în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti. Art. 3 Inspecţia Muncii, prin Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, poate propune Guvernului înfiinţarea în subordinea sa, în condiţiile prevăzute de regulamentul de organizare şi funcţionare, a unor unităţi cu personalitate juridică, prin intermediul cărora să se asigure pregătirea sau perfecţionarea pregătirii personalului propriu, precum şi efectuarea unor prestaţii legate de specificul activităţii. Art. 4 (1)Funcţionarea Inspecţiei Muncii se reglementează prin regulamentul de organizare şi funcţionare, aprobat prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, cu respectarea prevederilor prezentei legi. (2)Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii va fi adoptat în termen de 60 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I). CAPITOLUL II: Atribuţiile Inspecţiei Muncii Art. 5 Obiectivele principale ale activităţii Inspecţiei Muncii sunt următoarele: a)controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relaţiile de muncă, la securitatea şi sănătatea în muncă, la protecţia salariaţilor care lucrează în condiţii deosebite şi a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale; b)informarea autorităţilor competente despre deficienţele legate de aplicarea corectă a dispoziţiilor legale în vigoare; c)furnizarea de informaţii celor interesaţi despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislaţiei muncii; d)asistarea tehnică a angajatorilor şi angajaţilor, pentru prevenirea riscurilor profesionale şi a conflictelor sociale; e)iniţierea de propuneri adresate Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale pentru îmbunătăţirea legislaţiei existente şi elaborarea de noi acte legislative în domeniu. Art. 6 (1)În îndeplinirea obiectivelor prevăzute la art. 5, Inspecţia Muncii are următoarele atribuţii: a)în domeniul stabilirii relaţiilor de muncă controlează: - încadrarea în muncă şi încetarea activităţii persoanelor care desfăşoară orice activitate în temeiul unui contract individual de muncă sau al unei convenţii civile de prestări de servicii; - stabilirea şi respectarea duratei timpului de lucru; - stabilirea şi acordarea drepturilor salariale, precum şi a celorlalte drepturi decurgând din munca prestată; - accesul fără nici o discriminare pe piaţa muncii al tuturor persoanelor apte de muncă, respectarea normelor specifice privind condiţiile de muncă ale tinerilor, femeilor, precum şi ale unor categorii de persoane defavorizate; - respectarea celorlalte prevederi cuprinse în legislaţia muncii şi a clauzelor contractelor colective de muncă; b)în domeniul securităţii şi al sănătăţii în muncă: - acordă asistenţă tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea acestora; - efectuează sau solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afara acestora, pentru clarificarea unor situaţii de pericol; - dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor tehnice, în cazul în care constată o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală; - acordă angajatorilor, persoane juridice şi fizice, autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă; - retrage autorizaţia de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că prin modificarea condiţiilor care au stat la baza emiterii acesteia nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare; - cercetează accidentele de muncă conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenţa accidentelor de muncă; - coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul securităţii, sănătăţii şi al relaţiilor de muncă şi urmăreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu; - controlează aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la certificarea produselor, maşinilor, utilajelor şi a echipamentelor de protecţie din punct de vedere al securităţii în muncă, la intrarea acestora pe teritoriul naţional, prin inspectorii de muncă sau prin organisme acreditate de Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale; - controlează respectarea îndeplinirii cerinţelor legale referitoare la sănătatea în muncă şi la înlăturarea riscurilor de îmbolnăviri profesionale. (2)Inspecţia Muncii furnizează, la cerere, celor interesaţi, contra cost, asistenţă de specialitate. Art. 7 (1)Contravaloarea unor prestaţii prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), precum şi a asistenţei acordate în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se suportă de către beneficiarii acestora şi constituie venituri ce se gestionează în regim extrabugetar de către Inspecţia Muncii şi, după caz, de către unităţile subordonate acesteia şi se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor curente, de capital şi de personal. (2)Prestaţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. b), pentru care se percep tarife, cuantumul acestora, precum şi tarifele pentru asistenţa acordată în condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (2) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale. Art. 8 În realizarea atribuţiilor sale Inspecţia Muncii cooperează cu ministere, inspecţii din alte domenii, instituţii publice sau private, cu reprezentanţii partenerilor sociali şi poate apela la serviciile unor experţi sau ale unor organisme specializate, în condiţiile stabilite de regulamentul de organizare şi funcţionare propriu. Art. 9 Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul de Interne şi Ministerul Justiţiei - Direcţia Generală a Penitenciarelor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Pază organizează activităţile de inspecţie a muncii prin serviciile proprii de specialitate, care au competenţă exclusivă numai pentru structurile respective. CAPITOLUL III: Organizarea Inspecţiei Muncii Art. 10 (1)Inspecţia Muncii este condusă de un inspector general de stat. (2)În exercitarea atribuţiilor de conducere inspectorul general de stat are în subordine 2 inspectori generali de stat adjuncţi. (3)Inspectorul general de stat este numit prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale. (4)Atribuţiile inspectorilor generali de stat adjuncţi sunt stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare propriu. Art. 11 Inspectoratele teritoriale de muncă sunt conduse de câte un inspector şef, numit de ministrul muncii şi solidarităţii sociale la propunerea inspectorului general de stat. Art. 12 Personalul Inspecţiei Muncii este alcătuit din inspectori de muncă şi din alte categorii de personal. Art. 13 Structura organizatorică a Inspecţiei Muncii şi a inspectoratelor teritoriale de muncă, precum şi numărul maxim al personalului acestora se stabilesc prin ordin al ministrului muncii şi solidarităţii sociale, pe baza şi în limita numărului de posturi aprobate pentru Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale prin hotărâre a Guvernului. Art. 14 (1)Salarizarea personalului încadrat la Inspecţia Muncii se stabileşte prin lege. Până la adoptarea unei legi proprii salarizarea se va realiza astfel: a)pentru Inspecţia Muncii, potrivit prevederilor legale aplicabile aparatului propriu al Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale; b)pentru inspectoratele teritoriale de muncă, potrivit prevederilor legale aplicabile serviciilor publice descentralizate ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale. (2)Echivalarea funcţiilor specifice de conducere şi de execuţie din Inspecţia Muncii se face prin hotărâre a Guvernului, până la adoptarea unei legi proprii privind salarizarea personalului Inspecţiei Muncii. Art. 15 Inspecţia Muncii prezintă anual ministrului muncii şi solidarităţii sociale un raport de activitate privind modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile stabilite prin prezenta lege. CAPITOLUL IV: Inspectorul de muncă Art. 16 (1)Inspectorii de muncă sunt funcţionari publici. (2)Inspectorii de muncă sunt independenţi faţă de orice schimbare guvernamentală şi de orice influenţă neprevăzută din afară. Art. 17 (1)Încadrarea inspectorilor de muncă se face prin concurs sau examen, în raport cu pregătirea profesională şi cu aptitudinile candidaţilor. (2)Numirile în funcţii de conducere se fac pe baza unor criterii stabilite în Regulamentul de organizare şi funcţionare al Inspecţiei Muncii. Art. 18 Inspectorii de muncă sunt obligaţi: a)să nu aibă nici un interes, direct sau indirect, de orice natură ar fi acesta, în unităţile care se află sub incidenţa controlului lor; b)să nu dezvăluie secretele de fabricaţie şi, în general, procedurile de exploatare, de care ar putea lua cunoştinţă în exercitarea funcţiilor lor, nici după momentul încetării, indiferent de motiv, a contractului lor individual de muncă; c)să păstreze confidenţialitatea oricărei reclamaţii care semnalează nerespectarea prevederilor legale în domeniul reglementat de prezenta lege şi să nu dezvăluie conducătorului persoanei juridice şi persoanei fizice sau reprezentantului acestora faptul că inspecţia a fost efectuată ca urmare a unei reclamaţii. Art. 19 (1)Inspectorii de muncă au următoarele drepturi: a)să aibă acces liber, permanent şi fără înştiinţare prealabilă, în sediul persoanei juridice şi în orice alt loc de muncă organizat de aceasta; b)să solicite conducerii persoanei juridice sau persoanei fizice documentele şi informaţiile necesare pentru realizarea controlului sau pentru efectuarea cercetării accidentelor de muncă; c)să procure dovezi, să efectueze investigaţii sau examene, să ceară prezentarea documentaţiei pe care o consideră necesară, să realizeze măsurători sau să preleveze mostre de substanţe utilizate în procesul de producţie; d)să impună ca abaterile constatate în domeniu să fie remediate pe loc sau într-un timp limitat; e)să ceară, acolo unde este cazul, modificarea instalaţiilor sau a proceselor tehnologice utilizate, dacă acestea nu asigură securitatea lucrătorilor la locul de muncă; f)să dispună întreruperea sau suspendarea imediată a proceselor de muncă atunci când constată o stare de pericol iminent de accident sau de îmbolnăvire profesională pentru lucrătorii care participă la procesul de producţie sau pentru alte persoane; g)să apeleze la organisme agreate pentru a verifica starea locurilor de muncă sau a materialelor folosite; h)să dispună măsuri atunci când conducătorul persoanei juridice nu îşi îndeplineşte obligaţiile legale; i)să sesizeze organele de urmărire penală cu privire la cazurile de abateri considerate infracţiuni; j)să intre în toate locurile în care se efectuează lucrări ce implică riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor; k)să ceară informaţii, fie singuri, fie în prezenţa martorilor, de la orice persoană şi despre orice problemă care constituie obiectul controlului; l)să propună retragerea autorizaţiei de funcţionare din punct de vedere al securităţii în muncă, dacă constată că, prin modificarea condiţiilor care au stat la baza acesteia, nu se respectă prevederile legislaţiei în vigoare. (2)Măsurile luate de inspectorii de muncă pot fi contestate pe căile judiciare sau administrative prevăzute de lege. CAPITOLUL V: Sancţiuni Art. 20 Împiedicarea, în orice mod, de către un angajator, persoană fizică sau juridică, a inspectorilor de muncă să îşi exercite controlul în limitele prevăzute la art. 6 şi 19 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 45.000.000 lei la 90.000.000 lei. Art. 21 Refuzul unui angajator, persoană fizică sau juridică, de a aduce la îndeplinire măsurile obligatorii, dispuse de inspectorul de muncă, la termenele stabilite de acesta, în limitele şi cu respectarea prevederilor art. 6 şi 19, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 30.000.000 lei la 100.000.000 lei. Art. 22 (1)Constatarea şi sancţionarea contravenţiilor prevăzute la art. 20 şi 21 se fac de către inspectorii de muncă. (2)Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu modificările ulterioare). (3)Prin derogare de la prevederile Legii nr. 72/1996* privind finanţele publice, un procent de 15% din sumele încasate cu titlu de amendă constituie venituri extrabugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de Inspecţia Muncii. (4)Veniturile prevăzute la alin. (3) se vor folosi pentru acoperirea unei cote-părţi din cheltuielile curente de capital, precum şi pentru constituirea şi utilizarea, numai până la data aplicării prevederilor art. 14, a fondului de stimulare a personalului încadrat la această instituţie. Modul de repartizare a stimulentelor se stabileşte prin decizie emisă de inspectorul general de stat. Art. 23 Inspectorii de muncă sunt competenţi să constate şi să sancţioneze toate faptele care, potrivit legii, constituie contravenţii şi pentru care se prevede că agentul constatator face parte din personalul Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, al direcţiilor generale de muncă şi solidaritate socială şi al inspectoratelor teritoriale de muncă. Art. 24 În cazul săvârşirii repetate de către angajatori a unor abateri grave de la prevederile legislaţiei muncii sau de la normele de securitate şi sănătate în muncă, Inspecţia Muncii poate cere radierea persoanei juridice din registrul comerţului. CAPITOLUL VI: Dispoziţii finale Art. 25 (1)Inspecţia Muncii preia în administrare de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, pe bază de protocol, clădirile şi terenurile aferente, precum şi toate celelalte bunuri necesare activităţilor specifice. (2)Pentru dezvoltarea activităţilor proprii autorităţile publice centrale sau locale vor atribui Inspecţiei Muncii, cu prioritate, în condiţiile prevăzute de lege, terenuri, clădiri şi spaţii. Art. 26 (1)Sumele realizate în condiţiile art. 7, care se gestionează în regim extrabugetar, se păstrează la trezoreria statului şi sunt purtătoare de dobândă. (2)Sumele prevăzute la alin. (1), neutilizate până la sfârşitul anului, se reportează în anul următor, putând fi utilizate cu aceleaşi destinaţii. Art. 27 Personalul preluat de către Inspecţia Muncii de la Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale se consideră transferat în interesul serviciului. Art. 28 (1)Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2)Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale se modifică în mod corespunzător**). (3)Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art. 181 şi 182 din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 10/1972, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 140 din 1 decembrie 1972, precum şi orice dispoziţii contrare prevederilor prezentei legi. -*- ____________________ ) Republicată în temeiul art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 137/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999. Legea nr. 108/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 21 iunie 1999, şi a fost modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 137/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 23 septembrie 1999 (aprobată cu modificări prin Legea nr. 320/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 28 iunie 2001) şi prin Hotărârea Guvernului nr. 238/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 26 martie 2002. ) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 767/1999 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Inspecţiei Muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 24 septembrie 1999, cu modificările ulterioare. ) Legea nr. 32/1968, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 148 din 14 noiembrie 1968, a fost abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 2 din 12 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001 (aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002). La art. 48 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001* se prevede că ori de câte ori într-o lege specială sau în alt act normativ anterior se face trimitere la Legea nr. <32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, aceasta se va socoti făcută la dispoziţiile corespunzătoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001. **) Hotărârea Guvernului nr. 188/1999 a fost abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 4/2001** privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 9 ianuarie 2001. Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 740 din data de 10 octombrie 2002