Proiect

Lege

 privind securitatea şi sănătatea în muncă

CAPITOLUL I

DISPOZIŢII GENERALE

Art. 1

(1)  Prezenta lege are ca scop introducerea  de măsuri privind promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor în timpul desfăşurării activităţii.

 (2) Legea stabileşte principii generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor şi a altor participanţi la procesul de muncă, eliminarea riscurilor şi a factorilor de risc şi accidentare, informarea, consultarea, participarea echilibrată în condiţiile legii, instruirea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor, precum şi directiile generale pentru implementarea principiilor menţionate.

Art. 2

(1) Securitatea şi sănătatea în muncă reprezintă un ansamblu de activităţi instituţionalizate având ca scop asigurarea celor mai bune condiţii în desfăşurarea procesului de muncă, apărarea vieţii, integrităţii fizice şi psihice, sănătăţii lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă.

(1) Convenţiile internaţionale şi contractele bilaterale încheiate de persoane juridice române cu parteneri străini, în vederea efectuării de lucrări cu personal român pe teritoriul altor ţări, vor cuprinde clauze privind securitatea şi sănătatea în muncă.

CAPITOLUL II

DOMENIU DE APLICARE

Art. 3        

(1)  Prezenta lege se aplică în toate sectoarele de activitate, publice şi private.

(2)  Prevederile prezentei legi se aplica tuturor angajatorilor, lucrătorilor şi celorlalţi participanţi la procesul de muncă.

Art. 4.

(1) Prezenta lege nu se aplică în cazul în care particularităţile inerente anumitor activităţi de salvare specifice, din administraţia publică, cum ar fi forţele armate sau de poliţie, sau anumitor activităţi de salvare specifice în serviciile de protecţie civilă, vin în contradicţie cu  această lege.

(2) În cazurile prevăzute la alineatul precedent, trebuie să se asigure securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă, ţinând seama, cât  de mult posibil, de obiectivele prezentei legi.

 (3) Serviciile medicale de salvare nu sunt exceptate de la prevederile prezentei legi/nu fac obiectul articolului precedent.

Art. 5.

În sensul prezentei legi, se definesc următorii termeni:

      a) lucrător: orice persoană angajată de către un angajator, în condiţiile legii, inclusiv studenţii, elevii în perioada de instruire practică, precum şi ucenicii, cu excepţia personalului care prestează activităţi în gospodării particulare, ca personal domestic;

      b) angajator: orice persoană fizică sau juridică care este titulara raportului de muncă cu lucrătorul respectiv şi care are responsabilitatea întreprinderii şi/sau unităţii;

      c) alţi participanţi la procesul de muncă:

- persoane aflate în unitate în perioada de verificare prealabilă a aptitudinilor profesionale în vederea angajării;

- persoane care vizitează intreprinderea si/sau unitatea;

- persoane care prestează activităţi în folosul comunităţii;

- persoane care prestează activităţi în regim de voluntariat

d) reprezentant al lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătatea lucrătorilor: persoană aleasă, selecţionată sau desemnată, în conformitate cu prevederile legale, să-i reprezinte pe lucrători în ceea ce priveşte problemele referitoare la protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor în muncă;

      e) prevenire: ansamblu de dispoziţii sau măsuri luate sau prevăzute în toate fazele activităţii întreprinderii, în scopul de a evita sau reduce riscurile  profesionale.

      f) eveniment: orice accident care a antrenat decesul, vătămare a oganismului, boală profesională, situaţie de persoane date dipărute sau orice incident periculos care s-a produs in domeniul de responsabilitate a persoanei juridice/fizice sau în orice alt loc de muncă în timpul îndeplinirii unor sarcini de serviciu de către lucrătorii acestuia.

      g) accident de muncă: vătămarea violentă a organismului, precum şi intoxicaţia acută profesională, care au loc în timpul procesului de muncă sau în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, indiferent de natura juridică a contractului în baza căruia se desfăşoară activitatea, şi care provoacă incapacitate temporară de muncă de cel puţin 3 zile, invaliditate ori deces.

      h) boală profesională: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau profesii, cauzate de agenţi nocivi fizici, chimici sau biologici caracteristici locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de muncă.

      i) echipament de lucru/muncă: orice maşină, aparat, unealtă sau instalaţie folosită în muncă.

      j) echipament individual de protecţie: orice echipament destinat a fi purtat sau ţinut de un lucrător pentru a-l proteja împotriva unuia sau mai multor riscuri care ar putea să-i pună în pericol securitatea şi sănătatea la locul de muncă, precum şi orice supliment sau accesoriu proiectat pentru a îndeplini acest obiectiv.

Echipamentul individual de protecţie, definit potrivit alineatului precedent, exclude:

1.      îmbrăcămintea de lucru şi uniformele obişnuite care nu sunt proiectate în mod specific pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorului;

2.           Dispozitivele/echipamentul folosite/folosit de către serviciile de urgenţă şi salvare;

3.           echipamentul individual de protecţie purtat sau folosit de armată, poliţie sau alte instituţii de ordine publică;

4.           echipamentul individual de protecţie pentru mijloace de transport rutier;

5.           echipamentul sportiv;

6.           echipamentul de autoapărare sau descurajare;

7.          dispozitivele portabile pentru detectarea şi semnalizarea riscurilor şi factorilor nocivi˝.

  k) loc de muncă: locul destinat să adăpostească posturi de lucru în clădirea întreprinderii şi/sau instituţiei şi orice alt loc de desfăşurare a activităţii la care lucrătorul are acces în timpul executării sarcinilor sale de lucru.

      l) loc de muncă cu pericol deosebit: locul de muncă ce prezintă un înalt risc de accidentare sau îmbolnăvire profesională, care, datorită caracteristicilor proprii procesului tehnologic sau mediului de muncă, instalaţiilor şi utilajelor cu regim de funcţionare continuu sau cu grad ridicat de pericol în exploatare, necesită cunoaşterea şi respectarea cu stricteţe a disciplinei tehnologice, a normelor de securitate a muncii, a regulilor de ordine şi disciplină a muncii, pentru prevenirea oricăror avarii, explozii, incendii sau alte accidente tehnice cu consecinţe grave.

      m) pericol iminent de accidentare: situaţia în care se poate produce în orice moment accidentarea sau îmbolnăvirea profesională a unuia sau a mai multor lucrători.

      n) instruire practică: instruirea practică, specifică meseriei sau specialităţii în care se pregătesc elevii, studenţii, precum şi ucenicii în secţiile, laboratoarele şi/sau atelierele angajatorilor cu care au încheiat contractul.

 CAPITOLUL III

OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR

Secţiunea I. Obligaţii generale ale angajatorilor

Art. 6

(1)  Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor şi a altor participanţi la procesul de muncă, în toate aspectele legate de muncă.

(2)  În cazul în care un angajator, conform art. 8, alin. (4), apelează la servicii sau persoane competente din exterior, abilitate conform legii, acesta  nu  este exonerat de responsabilităţile sale în acest domeniu.

(3)  Obligaţiile lucrătorilor în domeniul  securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere principiului responsabilităţii angajatorului.

Art. 7

(1)  În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, inclusiv  pentru prevenirea riscurilor profesionale, informarea, instruirea, precum şi asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare.

(2) Angajatorul trebuie să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alineatul precedent, ţinînd seama de schimbarea condiţiilor, în scopul îmbunătăţirii situaţiilor existente.

(3) Angajatorul trebuie să implementeze măsurile prevăzute la alin. 1 şi 2, pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

      a) evitarea  riscurilor;

      b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;

      c) combaterea riscurilor la sursă;

      d) adaptarea muncii la om, în special în ce priveşte proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de lucru, alegerea metodelor de muncă şi de producţie, în special în vederea atenuării monotoniei muncii, a muncii în ritm de lucru predeterminat şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii;

      e) adaptarea la progresul tehnic;

      f) înlocuirea pericolelor prin nonpericole sau pericole mai mici;

      g) dezvoltarea unei politici de prevenire cuprinzătoare şi coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;

      h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie individuală;

      i) acordarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor;

(4)Fără a prejudicia alte prevederi  ale acestei legi, ţinând seama de natura activităţilor din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul trebuie:

      a) să evalueze riscurile pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentului de lucru, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea locurilor de muncă.

      Ulterior acestei evaluări şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator trebuie:

       -  să asigure o îmbunătăţire a nivelului de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor

      -  să fie integrate în ansamblul activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;

      b) să ia în considerare, atunci când încredinţează sarcini unui lucrător, capacităţile acestuia în ceea ce priveşte sănătatea şi securitatea,

      c) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucratorii şi/sau reprezentanţii lor în ceea ce priveşte consecinţele alegerii echipamentelor,  amenajării condiţiilor de muncă şi a impactului factorilor din mediul de muncă asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor 

      d) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca numai lucratorii care au primit instrucţiuni adecvate să poată avea acces în zonele cu risc grav şi specific.

(5)  Fără a aduce prejudicii altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă îşi desfăşară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi, angajatorii acestora trebuie:

a)   să  coopereze în implementarea prevederilor privind securitatea sănătatea şi igiena luând în considerare natura activităţilor,

b)   să îşi coordoneze acţiunile lor în vederea protecţiei şi prevenirii riscurilor profesionale,

c)    să se informeze  reciproc despre aceste riscuri;

d)   să-i informeze despre aceste riscuri pe lucratorii şi/sau reprezentanţii acestora.

(6)  Măsurile privind securitatea, igiena şi sănătatea în muncă nu trebuie să comporte, în nici o situaţie, obligaţii financiare pentru lucrători.

Secţiunea  II. Servicii de protecţie şi prevenire

Art. 8

(1 Fără a aduce prejudicii obligaţiilor ce fac obiectul articolelor 6 şi 7, angajatorul va desemna unul sau mai mulţi lucrători, pentru a se ocupa de activităţile de protecţie şi de activităţile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprinderea şi/sau unitatea proprie, denumiţi în continuare lucrători desemnaţi.

(2) Lucratorii desemnaţi nu trebuie să fie prejudiciaţi ca urmare a activităţii lor de protecţie şi a activităţii de prevenire a riscurilor profesionale.

(3)      Lucratorii desemnaţi trebuie să dispună de timpul necesar pentru a-şi putea îndeplini obligaţiile ce le revin prin prezenta lege.

(4) Dacă, în întreprinderea sau unitatea respectivă, nu se pot lua măsurile necesare de protecţie şi prevenire din lipsa personalului specializat, angajatorul trebuie să recurgă la persoane juridice sau fizice din afara intreprinderii/unitatii respective, abilitate conform legii, denumite in continuare servicii externe.

(5)  În cazul în care angajatorul recurge la  persoanele sau serviciile externe prevăzute la alineatul precedent, acestea trebuie să fie informate de către angajator asupra factorilor cunoscuţi că au sau susceptibili de a avea efecte asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor şi trebuie să aibă acces la informaţiile prevăzute la art. 18,  alin. 2.

(6)  Angajatorii trebuie să asigure ca lucrătorii desemnaţi să primească, în principal, atribuţii privind securitatea şi sănătatea în muncă şi, cel mult, complementar alte atribuţii.

Art. 9. 

(1) În toate cazurile:

a) - lucrătorii desemnaţi trebuie să aibă capacitatea necesară şi să dispună de mijloacele adecvate;

b) - persoanele sau serviciile externe trebuie să aibă aptitudinile necesare şi să dispună de mijloace personale şi profesionale necesare şi să fie abilitate, conform legii;

c) - lucrătorii desemnaţi şi serviciile externe consultate trebuie să fie în număr suficient pentru a se ocupa de organizarea măsurilor de protecţie şi de prevenire, ţinând seama de mărimea întreprinderii şi/sau unităţii şi/sau de riscurile la care sunt expuşi lucratorii, precum şi de distribuţia acestora în cadrul întreprinderii şi/sau unităţii.

(2)  Protecţia împotriva riscurilor pentru securitatea şi sănătatea care fac obiectul acestui articol, precum si prevenirea acestora, trebuie să fie asigurate de unul sau mai mulţi lucrători, de un serviciu sau servicii distincte, din interiorul sau din exteriorul întreprinderii şi/sau unităţii.

Lucratorul / lucrătorii şi/sau serviciul/ serviciile trebuie să colaboreze ori de câte ori este necesar.

(3)  În cazul întreprinderilor mici, în care se desfăşoară activităţi fără riscuri deosebite, dacă angajatorul are pregătirea necesară în domeniul sănătăţii şi securitătii în muncă, aceeaşi cu cea prevazută, conform legii, pentru lucrătorii desemnaţi, poate el însuşi să îşi asume atribuţiile respective pentru realizarea măsurilor prevăzute de prezenta lege.

(4)  Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei stabileşte prin ordin al  ministrului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, capacităţile şi aptitudinile necesare, precum şi numărul considerat suficient,  la care s-a făcut referire la art.9, alin. (1).

      Secţiunea III. Primul ajutor, combaterea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor în cazul unui pericol iminent şi grav

Art. 10

(1) Angajatorul trebuie:

a) - să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor                                                                                                                                                                                                                                                                              şi evacuarea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă, adaptate naturii activităţilor şi mărimii întreprinderii şi/sau unităţii, ţinând seama de prezenţa altor persoane;

 b) - să stabilească legăturile necesare cu serviciile externe, îndeosebi în ceea ce priveşte primul ajutor, serviciul medical de urgenţă, salvare şi pompieri.

(2)  Conform alineatului precedent, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, stingerea incendiilor şi evacuarea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă.

Numărul acestor lucrători trebuie sa fie suficient iar pregătirea acestora şi echipamentul pus la dispoziţia lor trebuie să fie adecvate, ţinând seama de mărimea şi/sau riscurile specifice  întreprinderii şi/sau unităţii.

Art. 11.

(1) Angajatorul trebuie:

a) să informeze, cât mai curând posibil, toţi lucratorii care sunt sau pot fi expuşi unui risc de pericol grav şi iminent, asupra acestui risc şi asupra măsurilor luate sau care trebuie să fie luate  pentru protecţia lor;

b) să ia măsuri  şi să dea instrucţiuni pentru a da lucratorilor posibilitatea să oprească lucrul şi/sau să părăsească imediat locul de muncă şi să se îndrepte spre o zonă sigură, în cazul de pericol grav, iminent şi inevitabil;

c) să nu impună lucratorilor reluarea lucrului în situaţia în care încă există un pericol grav şi iminent, exceptând cazurile bine justificate

(2)  Lucrătorii care, în cazul unui pericol iminent, grav şi inevitabil, părăsesc locul de muncă şi/sau o zonă periculoasă, nu trebuie să fie supuşi nici unui prejudiciu şi trebuie să fie protejaţi împotriva oricăror consecinţe vătămătoare şi nejustificate, în conformitate cu prevederile legale.

(3)  Angajatorul trebuie să se asigure că în cazul unui pericol grav şi iminent pentru propria securitate sau a altor persoane şi în cazul în care şeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toţi lucrătorii sunt apţi să aplice măsurile corespunzătoare în conformitate cu cunoştinţele lor şi mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecinţele unui astfel de pericol.

Pentru acţiunile lor aceştia nu trebuie să fie prejudiciaţi, excepţie făcând situaţiile în care actionează fără discernământ sau dau dovadă de neglijenţă gravă.

Secţiunea IV. Alte obligaţii ale angajatorilor

Art. 12.

(1)  Angajatorul trebuie:

a) să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru sănătatea şi securitatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri de salariaţi care sunt expuşi riscurilor specifice, la care se face referire în art. 36 şi 37 din prezenta lege;

b) să decidă asupra măsurilor de protecţie ce urmează a fi luate şi, dacă este necesar, asupra echipamentului de protecţie ce poate fi utilizat;

c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă care au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, precum şi a bolilor profesionale;

d) să redacteze, la solicitarea autorităţilor competente şi în conformitate cu reglementările legale, rapoartele privind accidentele de muncă suferite de lucratorii săi.

(2) Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va elabora şi aproba prin ordin al ministrului muncii, în funcţie de natura activităţilor şi mărimea întreprinderilor, un act normativ prin care se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor categorii de întreprinderi cu privire la alinierea la documentele prevăzute în alin. (a) şi (b) şi la pregătirea lor prevăzute în alin. 1 (c) şi (d).

Art. 13. In vederea asigurarii conditiilor de securitate si sanatate in munca si pentru prevenirea accidentelor de munca si a bolilor profesionale, angajatorii trebuie:

a)   sa adopte, din faza de cercetare, proiectare si executie a constructiilor, a echipamentelor de lucru, precum şi la elaborarea tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie diminuate sau eliminate riscurile de accidentare şi de imbolnăvire profesională a lucrătorilor şi a altor persoane participante la procesul de muncă;

b)   să întocmească un plan de prevenire compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice sau de altă natură, corespunzător condiţiilor de muncă specifice unităţii, bazat pe evaluarea riscurilor prevăzută la art.12, lit.a) şi în condiţiile prevăzute la art. 174, alin (2) din Codul Muncii;

c)   Să declare pe propria răspundere, înainte de începerea oricărei activităţi, că locul/locurile de muncă pentru care este răspunzător respectă prevederile legale în vigoare referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă.

d)   sa stabileasca pentru lucratori si pentru ceilalti participanti la procesul de munca atributiile si raspunderea ce le revin in domeniul securitatii si sanatatii in munca, corespunzator functiilor exercitate;

e)   să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau aplicarea reglementărilor de securitate si sanatate in munca, corespunzător condiţiilor în care se desfaşoară activitatea la locurile de muncă aflate în responsabilitatea sa;

f)    să asigure şi să controleze, prin servicii externe, prin personalul propriu sau prin propria competenţă, după caz,  cunoaşterea şi aplicarea, de către toţi lucrătorii şi participanţii la procesul de muncă, a măsurilor prevăzute în planul de prevenire stabilit, precum şi a prevederilor legale in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

g)   sa ia masuri pentru asigurarea de materiale necesare informarii si educarii lucratorilor si participantilor la procesul de munca: afise, pliante, filme, diafilme si altele asemenea cu privire la securitatea si sanatatea in munca, în funcţie de fiecare caz;

h)   sa asigure informarea fiecarei persoane, anterior angajarii in munca, asupra riscurilor la care aceasta este expusa la locul de munca, precum si asupra masurilor de prevenire necesare;

i)    sa ia masuri pentru autorizarea exercitarii meseriilor si a profesiilor prevazute de legislatia specifica in vigoare;

j)    sa angajeze numai persoane care, in urma controlului medical si a verificarii aptitudinilor psihoprofesionale, corespund sarcinii de munca pe care urmeaza sa o execute;

k)   sa tina evidenta locurilor de munca cu conditii deosebite: vatamatoare, grele, periculoase, precum si a accidentelor de munca, bolilor profesionale, accidentelor tehnice si avariilor;

l)    sa asigure functionarea permanenta si corecta a sistemelor si dispozitivelor de protectie, a aparaturii de masura si control, precum si a instalatiilor de captare, retinere si neutralizare a substantelor nocive degajate in desfasurarea proceselor tehnologice;

m)  sa prezinte documentele si sa dea relatiile solicitate de inspectorii de munca in timpul controlului sau al efectuarii cercetarii accidentelor de munca şi a altor evenimente, definite conform art.5, lit.f;

n)   sa asigure realizarea masurilor stabilite de inspectorii de munca, cu prilejul controalelor si al cercetarii accidentelor de munca şi a altor evenimente;

o)   sa desemneze, la solicitarea inspectorului de munca, lucratorii care sa participe la efectuarea controlului sau la cercetarea accidentelor de munca;

p)   sa nu modifice starea de fapt rezultata din producerea unui accident mortal sau colectiv, in afara de cazurile in care mentinerea acestei stari ar genera alte accidente ori ar periclita viata accidentatilor si a altor persoane participante la procesul de munca.

Art. 14            Echipamentele tehnice trebuie sa corespunda prevederilor legislatiei in vigoare, precum si, cel putin, nivelului de securitate prevazut de standardele europene armonizate sau naţionale aplicabile, astfel încât sa nu prezinte pericol pentru sanatatea si securitatea salariatilor sau ale celorlalti participanti la procesul de munca.

Art. 15

(1)  Echipamentele individuale de protectie trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei în vigoare, precum şi, cel puţin nivelului de securitate prevăzut de standardele aplicabile, astfel încât să asigure protecţia împotriva unuia sau mai multor riscuri pentru sănătatea sau securitatea utilizatorilor.

(2)  În cazul degradării echipamentului individual de protectie, respectiv al pierderii calitatilor de protectie, se acorda obligatoriu un nou echipament.

Art. 16

      Alimentatia de protectie se acorda, atunci când condiţiile de muncă o impun, obligatoriu si gratuit, de către angajatorii persoanelor care lucrează in locuri de munca cu conditii grele si vatamatoare, se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă, la recomandarea medicului de medicina muncii. 

Art. 17

(1)  Materialele igienico-sanitare se acorda, obligatoriu si gratuit, de catre angajatorii persoanelor care isi desfasoara activitatea in locuri de munca al caror specific impune o igiena personala deosebita.

(2)  Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum si locurile de munca ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă, la recomandarea medicului de medicina muncii.

Secţiunea V. Informarea lucrătorilor

Art. 18

(1) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât lucrătoii şi/sau reprezentanţii acestora în întreprindere şi/sau unitate să primească, în conformitate cu prevederile legale, avându-se în vedere mărimea întreprinderii şi/sau unităţii, toate informaţiile necesare privind:

a) riscurile pentru sănătate şi securitate şi măsurile şi activităţile de protecţie şi de prevenire atât la nivelul întreprinderii şi/sau unităţii, în general, cât şi la nivelul fiecărui post de lucru şi/sau funcţie;

b) măsurile luate în conformitate cu art.10, alin.(2).

(2) Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare astfel încât angajatorii lucratorilor din orice întreprindere şi/sau unitate exterioară, angajaţi în întreprinderea sa, să primească informaţii adecvate privind aspectele la care s-a făcut referire la lit. (a) şi (b)  de la alin. 1, care privesc aceşti lucrători. ..

Art. 19.

Angajatorul trebuie să ia măsurile corespunzătoare pentru ca lucratorii cu funcţii specifice în materie de protecţie a sănătăţii şi securitătii lucratorilor sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice privind securitatea şi sănătatea angajaţilor, pentru a-şi îndeplini funcţiile lor, în conformitate cu prevederile prezentei legi, să aibă acces la:

a) evaluarea riscurilor şi măsurile de protecţie la care s-a făcut referire în art.12 (1) (a) şi (b);

b) lista şi rapoartele la care s-a făcut referire în art. 12 (1) (c) şi (d);

c) informaţii privind măsurile de protecţie şi prevenire şi informaţii provenind de la instituţiile şi organele de control şi autorităţile competente în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.

Secţiunea VI. Consultarea şi participarea lucrătorilor

Art. 20

(1) Angajatorii consultă lucratorii şi/sau reprezentanţii lor şi le permit acestora să ia parte la discutarea tuturor problemelor referitoare la sănătatea şi securitatea muncii.

(2) Aceasta presupune:

a) - consultarea lucratorilor;

b)- dreptul lucratorilor şi/sau reprezentanţilor lor să facă propuneri;

c)- participare echilibrată, conform reglementărilor în vigoare.

(3)  Lucrătorii sau reprezentanţii acestora cu responsabilităţi specifice pentru securitatea şi sănătatea în muncă iau parte, în mod echilibrat, aşa cum este prevăzut la alineatul precedent, sau sunt consultaţi în prealabil şi în timp util de către angajator cu privire la:

a) orice măsură care ar afecta semnificativ securitatea şi sănătatea;

b) desemnarea lucratorilor la care s-a făcut referire în art. 8 (1) şi art.10 (2) şi activităţile la care s-a făcut referire în art. 8 (1);

c) informaţiile, la care s-a făcut referire în art.l2 (1), art.18 şi art. 19;

.d) angajarea, când este cazul, a persoanelor sau serviciilor competente din afara întreprinderii şi/sau unităţii, la care s-a făcut referire în art. 8 (3);

e) organizarea şi planificarea instruirii la care se face referire în art. 22 şi 23.

(4)  Reprezentanţii lucratorilor cu responsabilităţi specifice pentru securitatea şi sănătatea muncitorilor au dreptul să ceară angajatorului să ia măsurile cele mai potrivite şi să prezinte propuneri in acest sens cu scopul de a diminua  riscurile pentru lucrători şi/sau de a elimina  sursele de pericol.

(5)  Lucratorii, la care s-a făcut referire în alineatul (2) al prezentului articol, şi reprezentanţii, acestora la care s-a făcut referire în alineatele (2)  şi (3), nu pot fi supuşi unor prejudicii din cauza respectivelor lor activităţi, la care s-a făcut referire în aceleasi alineate (2)  şi (3).

(6)  Angajatorul trebuie să acorde reprezentanţilor lucratorilor cu responsabilitateati specifice pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor un timp adecvat, fără pierderi de salariu şi să le furnizeze mijloacele necesare pentru a putea exercita drepturile lor şi funcţiile care decurg din prezenta lege.

(7)  Lucratorii şi/sau reprezentanţii lor sunt îndreptăţiţi să apeleze la autorităţile competente/Inspecţia Muncii, dacă consideră că măsurile luate şi mijloacele folosite de angajator nu sunt suficiente pentru garantarea  securităţii şi sănătăţii în muncă.

(8) Reprezentanţilor lucratorilor trebuie să li se acorde posibilitatea de a supune atenţiei observaţiile lor inspectorilor de munca, în timpul vizitelor de control.

Art. 21.

La nivelul angajatorului, în scopul prevăzut la art. 18, 19 şi 20, alin.1,  se constituie Comitete de securitate şi sănătate  în  muncă , care se înfiinţează, se organizează şi funcţionază conform  reglementărilor în vigoare.

 Secţiunea VII. Instruirea lucrătorilor

Art. 22.-

(1)  Angajatorul va asigura ca fiecare lucrator să primească o instruire suficientă şi adecvată securităţii şi sănătăţii, în special, sub formă de informaţii şi instrucţiuni de lucru, specifice locului de muncă şi postului său:

a)         la angajare;

b)      la schimbarea locului de muncă sau la transfer;

c)      la introducerea unui nou echipament de lucru sau a unor modificări ale echipamentului existent;

d)      la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;

e)      la executarea unor lucrări speciale;

.

(2) Instruirea prevăzută la paragaraful anterior  trebuie să fie:

-     adaptată evoluţiei riscurilor sau apariţiei unor noi riscuri şi

- periodică, dacă este necesar.

(3) Angajatorul se va asigura că lucratorii din întreprindere şi/sau unităţii din exterior, care desfăşoară activităţii în întreprinderea sa, au primit instrucţiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate şi sănătate pe durata desfăşurării activităţii în întreprinderea şi/sau unitatea sa.

(4) Reprezentanţii lucratorilor cu atribuţii specifice în domeniul securităţii şi sănătătii acestora au dreptul la o instruire corespunzătoare din partea angajatorului.

Art. 23.-

(1)  Instruirea la care s-a făcut referire în art. 22, alin.(1), (2) şi (4) nu poate fi realizată pe cheltuiala lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lucratorilor.

(2) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 22, alin.(1) şi (2) trebuie să se realizeze în timpul orelor de lucru (programul de lucru).

(3) Instruirea la care s-a făcut referire în art. 22, alin.(4) trebuie să se efectueze în timpul orelor de lucru (programului de lucru),  fie în interiorul, fie în afara întreprinderii şi/sau unităţii.

CAPITOLUL IV

OBLIGAŢIILE LUCRĂTORILOR

Art. 24. Fiecare lucrator trebuie să aibă grijă, în măsura în care este posibil, de sănătatea şi securitatea sa, precum şi a altor persoane care pot fi afectate de acţiunile sau erorile sale de lucru, în conformitate cu instruirea şi instrucţiunile primite din partea angajatorului său.

Art. 25. -

În scopul realizărilor obiectivelor prevăzut la art. 24, în conformitate cu instruirea lor şi instrucţiunile date de angajator, lucrătorii trebuie, în special:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de transport şi alte mijloace de producţie;

b) să utilizeze corect echipamentul de protecţie individuală furnizat şi, după utilizare, să îl înapoieze la locul său, special amenajat pentru păstrare;

c) să nu procedeze la deconectarea, schimbarea sau mutarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special, ale maşinilor, aparaturii, uneltelor, instalaţiilor tehnice şi clădirilor şi să utilizeze corect aceste dispozitive de protecţie;

d) să comunice imediat angajatorului şi/sau altor salariaţi cu responsabilităţi specifice pentru sănătatea şi securitatea muncitorilor orice situaţie de muncă, despre care au motive întemeiate să o considere un pericol serios pentru securitate şi sănătate şi orice defecţiuni ale sistemelor de protecţie;

e) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucratorii cu responsabilităţi specifice în asigurarea sănătăţii şi securităţii, în condiţiile legii, atâta timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror sarcini sau cerinţe impuse de autoritatea competentă pentru protecţia sănătăţii şi securităţii muncitorilor;

f) să coopereze, atâta timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau lucratorii cu responsabilităţi specifice privind sănătatea şi securitatea muncitorilor, pentru a da posibilitatea angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure (în deplină securitate) şi fără riscuri privind sănătatea şi securitatea în aria de desfăşurare a activităţii lor.

g) sa îşi însuşească si sa respecte normele de securitate si sanatate in munca si masurile de aplicare a acestora;

h) sa desfasoare activitatea in asa fel incat sa nu expuna la pericol de accidentare sau imbolnavire profesionala atat propria persoana, cat si pe celelalte persoane participante la procesul de munca;

i) sa aduca la cunostinta conducatorului locului de munca accidentele de munca suferite de propria persoana si de alte persoane participante la procesul de munca;

j)) sa opreasca lucrul la aparitia unui pericol grav si iminent de producere a unui accident si sa il informeze de indata pe conducatorul locului de munca;

k) sa dea relatiile solicitate de organele de control si de cercetare în domeniul securităţii şi sanatatii in munca.

CAPITOLUL  V.

SUPRAVEGHEREA SĂNĂTĂŢII

Art. 26. În sistemul securităţii şi sănătăţii în muncă sunt introduse măsurile care asigură supravegherea corespunzătoare a riscurilor de sănătate şi securitate pe care muncitorii şi le asumă la lucru.

Art. 27-(1) Măsurile vizate la  articolul precedent vor fi stabilite astfel încât fiecare lucrător, dacă doreşte, să poată beneficia de supravegherea sănătăţii la intervale regulate.

(2) Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată prin sistemul naţional de sănătate.

CAPITOLUL VI.

DECLARAREA, CERCETAREA, ÎNREGISTRAREA, RAPORTAREA EVENIMENTELOR

Secţiunea I. Evenimente

Art. 28. Orice eveniment, aşa cum este definit la art. 5, lit. f, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 35, va fi comunicat, de îndată, după cum urmează:

(1) angajatorului, de către conducătorul locului de muncă sau de orice altă persoană care are cunoştinţă despre producerea evenimentului.

(2) Evenimentul urmat de incapacitatea temporară de muncă ori, după caz, urmat de invaliditatea sau decesul victimei/victimelor, va fi comunicat de către angajator inspectoratului teritorial de muncă, asigurătorului şi, după caz, organelor de urmărire penală competente, potrivit legii.

(3) În cazul accidentelor de circulaţie produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt şi persoane aflate în îndeplinirea unor sarcini de serviciu, angajatorul care efectuează transportul, precum şi organele de poliţie rutieră vor anunţa inspectoratul teritorial de muncă din judeţul în raza căruia s-a produs accidentul.

Art. 29. În cazul prevăzut la art. 28, alin. (3) organele de poliţie rutieră competente vor trimite instituţiilor  şi/sau persoanelor fizice/juridice prevăzute la art. 30,  în termen de 5 zile de la data solicitării, un exemplar al procesului-verbal de cercetare la faţa locului, la cererea acestora.

Art. 30. -

(1) Cercetarea evenimentelor este obligatorie şi, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art.35, ea se efectuează astfel:

a)      de către angajator, în cazul evenimentelor care au produs  incapacitate temporară de muncă;

b)      de către inspectoratele teritoriale de muncă, în cazul evenimentelor urmate de accidente care au produs invaliditate evidentă sau confirmată, deces, accidente colective, incidente periculoase, în cazul evenimentelor care au produs incapacitate temporară de muncă lucrătorilor la angajatorii persoane fizice, precum şi în situaţiile cu persoane date dispărute;

c)      de către Inspecţia Muncii, în cazul evenimentelor care au produs accidente colective, generate de unele evenimente deosebite, precum avariile sau exploziile.

(2) Rezultatul cercetării evenimentului se va consemna într-un proces-verbal .

(3) În caz de deces al persoanei accidentate ca urmare a unui eveniment, instituţia medico-legală competentă este obligată să înainteze inspectoratului teritorial de muncă, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legală.

Art. 31.

(1)  Înregistrarea accidentului de muncă se face în baza procesului-verbal de cercetare.

(2) Accidentul de muncă înregistrat de angajator se raportează de către acesta la inspectoratul teritorial de muncă şi la asigurător (Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale).

Secţiunea II

Accidente de muncă

Art. 32. Este, de asemenea, accident de muncă, aşa cum este el definit la art. 5, lit. g):

a) accidentul suferit de elevi si studenti in timpul efectuarii instruirii practice;

b) accidentul suferit de cei care indeplinesc sarcini de stat sau de interes public, inclusiv in cadrul unor activitati culturale, sportive, in timpul si din cauza indeplinirii acestor sarcini;

c) accidentul suferit de orice persoana ca urmare a unei actiuni intreprinse din proprie initiativa, pentru prevenirea ori inlaturarea unui pericol care ameninta avutul public, privat sau pentru salvarea de vieti omenesti;

d) accidentul survenit in timpul si pe traseul normal al deplasarii de la locul de munca la domiciliu si invers, dacă acesta nu s-a petrecut pe fondul consumului de băuturi alcoolice de către victimă;

e) accidentul cauzat de activitati care nu au legatura cu procesul muncii, daca are loc la sediul persoanei juridice sau la adresa persoanei fizice, in calitate de angajator, ori in alt loc de munca organizat de acestea, in timpul programului de munca si nu se datoreaza culpei exclusive a accidentatului.

Art. 33.      Art. 25. - Accidentul de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse si cu numarul persoanelor accidentate, in:

a)      accident care produce incapacitate temporara de munca de cel putin 3 zile;

b)      accident care produce incapacitate temporara de munca de peste 3 zile, la care se face referire la art.8, alin.(4);

c)      accident care produce invaliditate

d)      accident mortal;

e)      accident colectiv, când sunt accidentate cel puţin trei persoane în acelaşi timp şi din aceeaşi cauză.

Secţiunea III. Bolile profesionale

Art. 34.  Sunt de asemenea boli profesionale, asa cum au fost definite ele la art. 7, lit. g),  afectiunile suferite de elevi si studenti in timpul efectuării instruirii practice.

Art. 35 -

(1) Declararea bolilor profesionale este obligatorie si se face de catre medicii unitatii sanitare care acorda asistenta medicala participantilor la procesul de munca  desfasurat de angajator.

(2)     Bolile profesionale noi declarate de angajtor se raportează lunar la Centrul naţional de coordonare metodologică şi informare privind bolile profesionale din Institutul de Sănătate Publică Bucureşti, la inspectoratul teritorial de muncă, precum şi la asigurător (Casa Naţională de Pensii şi alte drepturi de Asigurări Sociale).

(3) Cercetarea cauzelor imbolnavirilor profesionale, in vederea confirmarii sau infirmarii lor, precum si stabilirea de masuri pentru prevenirea altor imbolnaviri se fac de specialistii directiilor de sanatate publica teritoriale, inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti.

(4)  Rezultatul cercetarii bolii profesionale se consemneaza intr-un proces-verbal.

(5)  Inregistrarea bolilor profesionale se face, in baza procesului-verbal de cercetare.

(6) Bolile profesionale inregistrate de angajator se raporteaza la directiile de sanatate publica teritoriale, inspectoratul de politie sanitara si medicina preventiva al judetului, respectiv al municipiului Bucuresti, precum si la ITM.

(7)  Intoxicaţia acută profesionala se declară, se cercetează şi se înregistrează atât ca boală profesională, cât şi ca accident de muncă.

CAPITOLUL VII

DISPOZIŢII DIVERSE

Secţiunea I. Grupuri de risc

Art. 36. Grupurile supuse riscurilor specifice trebuie protejate împotriva pericolelor care le afectează în mod specific.

Art. 37. Grupurile prevăzute la art. 36 sunt :

a) femeile gravide, lehuze sau care alăptează;

b) tinerii;

c) persoanele cu handicap/dizabilităţi;

d) persoanele vârtnice.

CAPITOLUL VIII. 

RĂSPUNDEREA JURIDICĂ

Art. 38. Constituie infracţiuni neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi se pedepsesc în temeiul prezentei legi,  următoarele fapte:

(1) Neluarea vreuneia din măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare stricta de la un an la 2 ani sau cu zile-amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de muncă ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 3 ani sau zile-amendă.

(3) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amenda, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârşită din culpa se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amenda. 

Art. 39. Constituie infracţiuni neluarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă şi se pedepsesc în temeiul prezentei legi, următoarele fapte:

(1) Nerespectarea de către orice persoana a măsurilor stabilite cu privire la protecţia muncii, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de munca sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare stricta de la un an la 2 ani sau cu zile-amenda.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) se comite în locuri de munca ce prezintă un pericol deosebit, pedeapsa este închisoarea stricta de la un an la 3 ani sau zile-amenda.

(3) Dacă nerespectarea constă în repunerea în funcţie a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor, pedeapsa este închisoarea strictă de la un an la 2 ani sau zile-amenda.

(4) Faptele prevăzute în alin. (1) şi (3) săvârşite din culpa se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu zile-amenda, iar fapta prevăzută în alin. (2) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la un an sau cu zile-amenda.

Art.40.      

(1) Constituie contravenţii faptele săvârşite de angajatorii aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute de prezenta lege, dacă nu au fost comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni.

(2) Constituie contravenţie şi se sancţionează cu amenda de la 5.000 RON la 10.000 RON încălcarea dispoziţiilor art. 11, ale art. 13 alin. (1), lit. n) şi p) şi ale  art. 22.

(3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 4.000 RON la 8.000 RON următoarele:

a)      încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (6) şi (7), ale art. 12, alin. (1) lit. a) şi b), ale art. 30, alin. (1) lit. a), art. 30 alin. (2);

b)      neluarea măsurilor prevăzute în norme pentru lucrul la înălţime.

c)      neluarea măsurilor prevăzute în norme pentru lucrul în spaţii închise şi în condiţii de izolare;

(4) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 3.500 RON la 7.000 RON următoarele:

a)                                    încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (5), ale art. 8 alin. (1), (2),(3), (4) şi (5), art.9, alin.2, ale art. 14, şi ale art. 26;

b)                                    neluarea măsurilor prevăzute în norme, care sa prevină prezenta peste limitele admise în norme a factorilor nocivi chimici, fizici sau biologici, precum şi suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului uman, în procesul de munca;

c)                                    darea în exploatare sau repunerea în funcţiune, parţială sau totală, a construcţiilor, echipamentelor de muncă noi sau reparate, precum şi aplicarea unor procese tehnologice care nu corespund normelor de securitate şi sănătate în muncă;

d)                                    neîntocmirea sau nerespectarea documentaţiilor tehnice pentru executarea lucrărilor care necesita măsuri speciale de siguranţa;

e)                                    neluarea măsurilor pentru prevenirea şi lichidarea avariilor;

f)                                      folosirea surselor de foc deschis şi fumatul în locurile în care acestea sunt interzise prin norme;

g)                                    neluarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru prevenirea accidentelor prin electrocutare, la executarea, exploatarea, întreţinerea şi repararea instalaţiilor şi a echipamentelor electrice, precum şi a măsurilor pentru prevenirea efectelor electricităţii statice şi a descărcărilor atmosferice;

h)                                    nerespectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă privind depozitarea, manipularea, transportul sau utilizarea materialelor toxice, corosive, inflamabile, a pesticidelor, precum şi a deşeurilor rezultate;

i)                                      neasigurarea sau nefolosirea instalaţiilor electrice de construcţie adecvate, la locurile de munca unde exista pericole de incendiu sau de explozie;

j)                                      nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind asigurarea celei de-a doua surse de alimentare cu energie electrica a echipamentelor de lucru;

k)                                    încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la asigurarea şi utilizarea fondului necesar pentru realizarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă.

(5) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 3.000 RON la 6.000 RON următoarele:

a)      încălcarea dispoziţiilor art. 7 alin. (4) lit. a)-d), ale art. 9 alin. (1) lit. a)-c), ale  art. 10 alin. (1), ale  art. 10 alin. (2), art. 13, lit. q), ale art. 15, ale  art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 28 alin. (2) şi (3), ale art. 35 alin. (2);

b)      încălcarea dispoziţiilor ale art. 16 alin. (1),  ale art. 17 alin. (1)

c)      nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind transportul, manipularea şi depozitarea echipamentelor de lucru, materialelor şi produselor;

d)      nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind delimitarea, îngrădirea şi semnalizarea zonelor periculoase, golurilor, săpăturilor, puţurilor şi luminatoarelor;

e)      nerespectarea măsurilor de securitate şi sănătate în muncă pentru asigurarea exploatării fără pericole a instalaţiilor de sudare, a recipientelor-butelii cu gaze comprimate sau lichefiate, a instalaţiilor mecanice sub presiune, a conductelor prin care circula fluide sub presiune şi a altor asemenea echipamente de muncă;

f)        nerespectarea normelor securitate şi sănătate în muncă privind întreţinerea, revizia şi repararea periodică a echipamentelor de lucru;

g)      nerespectarea normelor privind exploatarea în condiţii de siguranţa a mijloacelor de transport şi a celor de ridicat;

h)      nerespectarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind aplicarea metodelor de exploatare miniera, execuţia, exploatarea şi întreţinerea lucrărilor miniere, realizarea şi funcţionarea sistemului de aeraj, corespunzător clasificării minelor din punct de vedere al emanaţiilor de gaze.

(6) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda de la 2.500 RON la 5.000 RON următoarele:

a)      încălcarea dispoziţiilor art. 2, alin.(2), ale art. 19, ale art. 20, alin. (5) şi (6) şi ale art. 23, alin. (5), (6) şi (7);

b)      încălcarea normelor de securitate şi sănătate în muncă privind timpul de munca, munca în schimburi şi intensitatea muncii;

c)      nerespectarea normelor privind asigurarea, marcarea şi întreţinerea căilor de acces şi de circulaţie;

d)      neasigurarea iluminatului de siguranţa la locurile de munca prevăzute în normele de securitate şi sănătate în muncă;

e)      încredinţarea utilizării şi supravegherii echipamentelor de lucru unor persoane neautorizate;

f)        nerespectarea normelor privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de salvare.

(7) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 2.000 RON la 4.000 RON următoarele:

a)      încălcarea dispoziţiilor art. 12, alin. (1), lit. c), ale art. 13, lit. m) şi o) şi ale art. 31, alin. (1) şi (2);

b)      încălcarea dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. d) şi ale art. 35, alin. (5) şi (6);

c)      neluarea de măsuri corespunzătoare pentru ca numai lucrătorii şi ceilalţi participanţi la procesul de muncă care au fost instruiţi adecvat să poată avea acces la locurile de muncă unde există riscuri pentru securitatea şi sănătatea acestora;

d)      nerespectarea normelor privind organizarea activităţii de păstrare, întreţinere şi denocivizare a echipamentului individual de protecţie;

e)      neîntocmirea documentelor de urmărire a parametrilor funcţionali ai echipamentelor de lucru şi a rapoartelor de serviciu pentru instalaţiile cu regim special de exploatare;

f)        neprezentarea de către  persoanelor fizice şi juridice abilitate pentru a presta servicii în domeniul securitate şi sănătate în muncă a  raportului semestrial de activitate;

(8) Contravenientul poate achita pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute în lege, agentul constatator făcând menţiune despre aceasta posibilitate în procesul-verbal.

Art. 41. -

(1)  Constatarea contravenţiilor si aplicarea amenzilor prevăzute la art. 40 alin. (2)-(7) se fac de către inspectorii de muncă;

(2) Constatarea contravenţiilor si aplicarea amenzilor prevăzute la art. 40 alin. (4) lit. b) şi h), alin. (5) lit. b), alin. (6) lit. b) si alin. (7) lit. b) si d)  se fac si de către inspectorii sanitari din cadrul Ministerului Sanatatii si a unităţilor subordonate.

(3) In caz de constatare a unei situaţii care se încadrează in prevederile art. 38 şi art. 39, inspectorii prevăzuţi la alin. (1) si (2) ale acestui articol, vor sesiza de îndată organele de urmărire penală competente, potrivit legii.

Art. 42. Sancţiunile contravenţionale se aplica angajatorilor.

Art. 43. Angajatorii sancţionaţi contravenţional pot formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei in termen de 15 zile de la data comunicării, la judecătoria in a cărei raza teritoriala a fost săvârşita fapta.

Art. 44. Dispoziţiile Ordonanţei nr. 2/2001 privind contravenţiile, aprobata prin Legea  nr.180/2002 sunt aplicabile in măsura in care nu conţin dispoziţii contrare prezentei legi.

CAPITOLUL IX.

AUTORITĂŢILE COMPETENTE

Art. 45. -

(1)  Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, este autoritatea competenta in domeniul securitatii si sanatatii in muncă.

(2) Principalele atributii ale Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, în acest domeniu, sunt:

a)      politica si elaboreaza strategia naţională in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

b)      elaboreaza sau coordoneaza elaborarea normelor de aplicarea a legii cadru din domeniul securitatii şi sanatatii în muncă, precum si a normelor generale si a celorlalte acte normative, in vederea asigurarii implementarii unitare a strategiei naţionale si a acquis-ului comunitar din domeniu;

c)      initiaza şi elaborează, împreună cu Ministerul Sănătăţii,  normele generale de sănătate şi securitate în  muncă ( NGSSM), care se aprobă prin ordin comun;

d)      avizeaza reglementarile cu implicatii in domeniul sau de competenta initiate de alte institutii, potrivit legii, si poate participa la elaborarea si aprobarea standardelor.

e)      monitorizeaza aplicarea legislatiei si implementarea acesteia, pe baza datelor si informatiilor transmise de institutiile aflate in subordine sau coordonare, precum si ale celor cu care colaboreaza in desfasurarea activitatii;

f)       abiliteaza persoane juridice si fizice pentru a presta servicii in domeniul securitatii si sanatatii in munca, denumite in textul prezentei legi servicii externe si la care se face referire in art. 8, alin (2);

g)      recunoaşte şi desemnează laboratoare de încercări, precum şi organisme din domeniul său de competenţă, în condiţiile legii.

h)      stabileste împreună cu  masuri obligatorii la nivel national, in vederea prevenirii producerii accidentelor si de munca si bolilor profesionale, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de munca;

i)        coordoneaza, in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii elaborarea programelor de cercetare de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

j)        organizează, împreună cu Ministerul Educatiei şi Cercetării, activitatea de pregătire generală şi/sau de specialitate în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă pentru instituţiile de învăţământ gimnazial, profesional, de ucenici, tehnic, de maiştri, liceal, postliceal şi superior, precum şi formarea specialiştilor în domeniu, prin cursuri postliceale şi postuniversitare;

k)     desfaşoară activităţi de informare-documentare in domeniul său de competenţă, potrivit legii, asigurând elaborarea .şi editarea de cărţi, manuale, suporturi de curs, reviste, broşuri, pliante, afiţe şi altele publicaţii;

l)        avizează materialele prevăzute la litera m), elaborate de alte persoane juridice sau fizice, in sensul asigurarii concordantei mesajelor pe care acestea le contin cu prevederile legislatiei in vigoare;

m)    păstrează Registrul evaluatorilor şi a auditorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

n)      coordoneaza/elaboreaza, in colaborare cu Ministerul Sanatatii si cu Institutul National de Statistica si cu celelalte institutii implicate, dupa caz, sistemul de raportare si evidenta a accidentelor de munca, a incidentelor si a bolilor profesionale sau legate de profesie;

o)      reprezinta statul in relatiile internationale din domeniul sau de competenta.

(3) Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei, direct sau prin institutiile centrale si teritoriale din subordinea sa, organizeaza, coordoneaza si monitorizeaza activitatea de securitate si sanatate in munca.

Art. 46. - 

(1)     Ministerul Sănătăţii este autoritatea competentă în domeniul medicinei muncii, a stării de sănătate a lucrătorilor şi are următoarele atribuţii principale în domeniul reglementat de prezenta lege:

(2)       Ministerul Sănătăţii emite norme obligatorii privind medicina şi igiena muncii.

Art. 47. În domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, Inspecţia Muncii şi inspectoratele teritoriale de muncă reprezintă autoritatea competentă in ceea ce priveşte controlul aplicării legislaţiei din domeniu şi au următoarele atribuţii:

a)                  acordă asistenţă tehnică persoanelor juridice la elaborarea programelor de prevenire a riscurilor profesionale şi controlează realizarea acestora;

b)                  efectuează sau solicită măsurători şi determinări, examinează probe de produse şi de materiale în unităţi şi în afară acestora, pentru clarificarea unor evenimente sau situaţii de pericol;

c)                  dispune sistarea activităţii sau scoaterea din funcţiune a echipamentelor de lucru, în cazul în care constata o stare de pericol iminent de accidentare sau de îmbolnăvire profesională, şi sesizează, după caz, organele de urmărire penală;

d)                  cercetează evenimentele conform competenţelor, avizează cercetarea, stabileşte sau confirmă caracterul accidentelor conform prevederilor Normelor metodologice privind comunicarea, cercetarea, înregistrarea, raportarea şi evidenta accidentelor de munca;

e)                  coordonează activitatea de instruire şi informare a angajaţilor în domeniul securităţii  şi sănătăţii în muncă şi urmăreşte activitatea de formare a specialiştilor în domeniu;

f)                    Inspecţia muncii este responsabilă cu supravegherea pieţei privind produsele din domeniul reglementat pentru care Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei este autoritate competentă: maşini, echipamente individuale de protecţie, a echipamente şi sisteme protectoare destinate a fi utilizate în atmosfere potenţial explozive şi explozivi de uz civil, în vederea asigurării unui nivel corespunzator de securitate şi sănătate în munca pentru lucrători;

g)                  analizează raportul semestrial al persoanelor fizice şi juridice abilitate pentru a presta servicii în domeniul protecţiei muncii asupra activităţii desfăşurate şi propune retragerea abilitării.

Art. 48 -

(1) CNPAS / Agenţia Naţionala de Asigurare la Risc Profesional reprezintă  autoritatea competentă în domeniul asigurării pentru accidente de muncă şi boli profesionale. 

(2) CNPAS / Agenţia Naţionala de Asigurare la Risc Profesional are atribuţii pentru :

a) sprijinirea şi îndrumarea activităţii de prevenire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă a angajatorilor;

b) reabilitarea medicală şi compensarea victimelor accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale.

Art. 49. DGSP reprezintă autoritatea competenta in ceea ce priveste controlul si supravegherea starii de sanatate a lucrătorilor.

Art. 50. INCDPM are următoarele atribuţii principale în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă:

-         efectuează activităţi de cercetare-dezvoltare fundamentală, aplicativă şi conexă  pentru prevenirea riscurilor profesionale de accidentare şi îmbolnăvire profesională în scopul asigurării securităţii şi sănătăţii în  muncă a lucrătorilor în procesele de muncă;

-         asigură fundamentarea ştiinţifică a strategiei de dezvoltare şi de coordonare metodologică a domeniului de securitate şi sănătate în muncă şi a sistemului naţional de reglementări;

-         asigură coordonarea metodologică a activităţii de formare şi perfecţionare a specialiştilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă;

-         asigură evaluarea şi monitorizarea mediului de muncă şi a mediului înconjurător;

-         asigură evaluarea, auditarea, diagnosticarea şi expertizarea tehnică a locurilor de muncă şi a echipamentelor de lucru şi individuale de protecţie utilizate de procesul muncii;

-         elaborează, editează şi publică materiale de instruire, formare şi diseminare a informaţiilor referitoare la securitate şi sănătate în muncă;

-         asigură diseminarea informaţiilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul întreprinderilor sau unităţilor din economia naţională;

participă la transferul tehnologic pentru implementarea rezultatelor cercetărilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul economiei naţionale;

Art. 51. -

(1)  Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi  Internelor şi Direcţia generală a penitenciarelor din cadrul Ministerului Justiţiei, precum şi Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare organizează, coordonează şi controlează activitatea de securitate şi sănătate în muncă din unităţile lor, prin serviciile de protecţie şi prevenire proprii, create sau desemnate de către aceste instituţii, în scopul aplicării prevederilor prezentei legi.

(2)  Cercetarea, înregistrarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale produse în unităţile din subordinea instituţiilor menţionate la alin. (1) se efectuează de organele proprii ale acestora.

(3) Instituţiile prevăzute la alin (1) pot elabora reglementări proprii pentru aplicarea prezentei legi, în completarea celor existente la nivel naţional, împreună cu Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, care se aprobă prin ordin comun.  

CAPITOLUL X

ELABORAREA ACTELOR NORMATIVE PENTRU IMPLEMENTAREA

LEGII SECURITĂŢII ŞI SĂNĂTĂŢII ÎN MUNCĂ

Art. 52. Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei va asigura următoarele:

(1) In termen de 6 luni de la data publicarii prezentei legi in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, dar nu mai tarziu de data aderarii la Uniunea Europeana, sa fie in vigoare norme metodologice pentru aplicarea prevederilor prezentei legi, aprobate prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei.

(2) Transpunerea directivelor specifice referitoare la securitatea şi sănătatea în muncă să se realizeze la nivel de hotărâre de Guvern.

(3Normele generale de securitate si sanatate in munca sa cuprinda prevederi aplicabile in intreaga economie nationala.

(4) Adaptarea de natură strict tehnică a anexelor hotarârilor de Guvern menţionate la alin. (2), se va realiza prin ordin al ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei;

în funcţie de adoptarea Directivelor în domeniul, în vederea armonizării tehnice şi standardizării şi/sau a progresului tehnic, evoluţiei reglementărilor şi specificaţiilor internaţionale şi de  noi cunoştinţe;

(5) Prevederile acestei legi să fie aplicate integral în toate domeniile acoperite de hotarâri de Guvern care transpun directivele mentionate la alin. (1) al acestui articol, fără a prejudicia prevederi mai stringente şi/sau specifice conţinute în aceste directive individuale care asigură o mai buna securitate si protectie a sanatatii in munca pentru lucratori.

(6)  Normele metodologice, prevazute la alin. 1  se aprobă prin Ordin al ministrului muncii solidaritatii sociale si familiei care se publica in Monitorul Oficial, si care reglementeaza:

a)   comunicarea si cercetarea evenimentelor, precum si  inregistrarea, raportarea, evidenta accidentelor de munca si declararea, confirmarea, inregistrarea, raportarea, evidenta bolilor profesionale, precum si a celorlalti indicatori care definesc morbiditatea profesionala;

b)   organizarea si functionarea Comitetului de securitate si sanatate in munca;  

c)   abilitarea persoanelor juridice si fizice pentru a presta servicii in domeniul securirtatii si sanatatii in munca;

davizarea documentatiilor cu caracter tehnic de informare si de instruire in domeniul securitatii si sanatatii in munca;

e)    finanţarea cheltuielilor pentru realizarea măsurilor de protecţie a muncii.

f)    locul de muncă cu pericol deosebit şi pericol grav şi iminent de accidentare.

Art. 53.   Angajatorii sunt obligaţi să elaboreze, în completarea prevederilor legale în vigoare şi în conformitate cu prevederile art. 13, lit.e) din prezenta lege,  instrucţiuni proprii de securitate şi sănătate în muncă, adaptate în funcţie de particularităţile proceselor de muncă pe care le desfăşoară.

CAPITOLUL IX.

DISPOZIŢII FINALE

Art. 54

(1)  Activitatile de interes national in domeniul securitatii si sanatatii in munca si sursele de acoperire a cheltuielilor necesare in vederea realizarii acestora se aproba de catre Guvern, la propunerea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.

(2)  Activitatile de cercetare stiintifica in domeniul securitatii si sanatatii in munca, de interes national, se finanteaza din fondurile prevazute pentru acestea, potrivit legii.

Art. 55. Prezenta lege intră în vigoare la data de 1 septembrie 2006.

Art. 56. Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă următoarele acte normative:

a) Legea nr. 90/1996 a protectiei muncii, republicata in Monitorul Oficial nr. 47 din 29 ianuarie 2001, cu modificarile si completarile ulterioare;

b) -Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 388/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice in aplicarea prevederilor Legii protectiei muncii nr. 90/1996, publicat in Monitorul Oficial nr. 249 din 15 octombrie 1996;

c) -Ordinul ministrului muncii si protectiei sociale nr. 225/1995 pentru aprobarea Normativului-cadru de acordare a echipamentului individual de protectie, publicat in Monitorul Oficial nr. 189 din 21 august 1995;

d) -Ordinul nr 657/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice privind autorizarea functionarii persoanelor juridice si fizice din punct de vedere al protectiei muncii, publicat in Monitorul Oficial nr. 754 din 27 noiembrie 2001.

e) -Ordinul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei  nr ... pentru aprobarea Normelor specifice de securitate a muncii privind ...

Art. 57. La data intrării în vigoare a prezentei legi, orice dispoziţii contrare se abrogă.

Art. 58.  Prezenta lege transpune prevederile Directivei Consiliului 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă.